Stii ca trebuie sa-ti amintesti ceva, dar nu stii ce.
Mi-am amintit de domnul G.V. nu atunci cand acesta ne-a parasit (mai exact este plecat la o intalnire cu domnul M.E*.), ci atunci cand, cu mult timp dupa plecarea acestuia am dat de spusele dumnealui, citate de o domnita.Doar atunci, spre rusinea mea, mi-am amintit ce mult citeam eu pe domnul G.V..
Nu am sa-mi permit sa uit ce conteaza!
UN SECOL GRABIT
de Grigore Vieru
*
Prieteni, mirati-va-n graba
Cat inca zapada e alba.
Mircea Dinescu
*
Ploua
Si umbrela mea
E in alt troleibuz.
Unul isi uita umbrela,
Altul manusile. Celalalt
Usa deschisa. Celalalt
Crivatul deschis.
Unuia, de la etajul de sus,
Ii curge uncropul pe cap.
Altuia necuratenia.
In magazinul de marfuri
O domnisoara isi uita norocul
Invelit in hartie de staniol.
Un chirurg uita foarfecul
In abdomenul meu.
Niste constructori
Uita neterminat drumul.
Un vanzator
Uita sa ne intoarca restul.
Ecoul uita cum sa raspunda,
Spune: hau-hau! in loc de: hei-hei!
O minciuna uita de unde vine
Si zice ca vine din rai.
Ghicitoarea uita raspunsul,
Nebunul ce-a intrebat.
Unul isi uita bucatica in gura,
Altul gura in bucatica.
Cineva are carte
Si uita ca are si parte.
Un poet uita-a se naste,
Un calau uita sa piara.
Ploua
Si umbrela mea
E in alt troleibuz.
O inima tanara uita sa bata.
Un bocanc
Uita sa-si mute pintenii
Din palma frunzei cazute.
Unul se culca
Cu pieptul pustiu,
Uitandu-si cerul afara.
Altul apuca de palos cu mana,
De-al lui ascutis,
Uitand ca-i gol.
Unul uita inceputul cantecului,
Altul niste cuvinte. Altul
Mama isi uita.
Ploua
Si umbrela mea
E in alt troleibuz.
Unul isi uita ochii pe altul.
Altul urechea lipita de usa.
Unul uita unde se duce. Altul
De unde vine.
Gura uita de inima.
Ideea- de cel care o a nascut.
Unul uita pe inima Hirosimei
O bomba atomica.
Altul uita sa iasa din pestera.
Se uita o fagaduinta,
Un juramant.
Niste flori
Uita sa mai rasara,
Niste izvoare uita sa curga.
Incotro, globule,
Atat de grabit,
Incotro atat de distrat?!
* * *
Acest tintas
E grozav –
El imi reteaza lacrima
Fara ca glontele
Sa-mi atinga ochiul.
Acest tintas
E nemaipomenit –
El poate dintr-o ochire
Sa-mi zboare marul
Din crestet
Fara ca glontele
Sa-mi zgarie teasta.
Acest tintas harnic
Ocheste acum
In sufletul meu
Cel fluturand ca o frunza
Pe buzele mele.
*
si
*
TRANSPLANTARE
de Grigore Vieru
Trebuia
sa mi se puna in piept
alta inima.
Altfel
urma sa pier.
Mi-a dat inima ei
mama.
Dar tot
ma mai doare.
Mai ales, cand arde pamantul
de sete de ploaie.
Mai ales, cand nu se intoarce
tata de la razboaie.
Mai ales, cand plec
prin straini
si nu scriu cu lunile acasa.
Mai ales, in amurg
cand soarele
dupa dealuri se lasa,
ma doare.
Asemeni dureri
n-am avut niciodata.
Dar nici asemeni
rabdare.
–––
M.E.* – Mihai Eminescu
nona 